Cuvinte-n limba "Dor"
Adaptare dupa Boris Ioachim
Da, pare-o nebunie, ca zile-ntregi la rând
Să îţi vorbesc într-una, iubitul meu, în gând...
Deşi, cu voce tare, nimicuri îţi rostesc
În gândul meu, eşti TOTUL şi poate mă sfiesc
Să-ţi spun cuvinte-anume, pe care, chiar şi eu
Deşi le port în minte – să le rostesc mi-e greu.
Cuvintele acestea, de neînţeles îmi par -
Mă zbuciumă de parcă, mereu păşesc pe jar.
Iar limba-n care-n minte îmi vin, n-am auzit
Pe cineva, vreodată, defel s-o fi vorbit...
O fi limba iubirii – un grai de sus, divin –
E-o limbă – dulce miere şi parfumat pelin.
În graiul meu, tradusă, cred că se cheamă „Dor”...
Dar teamă mi-e că, totuşi, nu mi-e aşa uşor
Ca-ntr-un cuvânt, o limbă întreagă, s-o adun –
Dar „Dor” îmi stă pe buze – şi „Dor”, iubite-i spun!
Da, cred că „Dor” se cheamă graiul cel negrăit –
Pe care-ncerc zadarnic, ca să-l fac auzit...
Dar dacă n-am putere cu voce să-l rostesc,
Cu gândul – minţii tale, uşor mi-e să-i vorbesc.
...M-am încâlcit în vorbe, ca pasărea-n hăţiş
Şi nu găsesc cărare spre-un verde luminiş
La care, pân’ la urmă, cu bine să răzbat –
Căci mii de simţăminte în pieptul meu se zbat.
Deci, plina de duioşie, un simplu „te iubesc” –
Dar greu de-atâtea sensuri – mai pot ca să-l rostesc...
Poate prea mult nu-ţi spune, poate sună banal –
Şi nu ştiu de mă scoate, din ape-adânci, la mal...
Ştiu doar că, niciodată, în graiu-mi pământesc,
Nicicum n-aş putea spune tot jindul ce-l trăiesc
Din zori şi până-n noapte, din noapte până-n zori –
Febrila şi plina de vise, de calzi şi reci fiori.
...Ştiu, pare-o nebunie, ca zile-ntregi la rând
Să îţi vorbesc, tot timpul, cu voce şi în gând...
Dar crede-mă, iubite, nu mi-e deloc uşor
Ca să rezum o limbă în vorba asta:”DOR”...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu