sâmbătă, 16 noiembrie 2013

TU! Scrisoare pentru sufletul meu, ca al tau....Te iubesc oricum!

E un ansamblu minunat… si el stie asta, asta e tragic. As fi vrut sa iubesc un barbat care sa nu stie cat de ravasitor e, care sa nu stie ca fiecare zambet prostesc al lui imi zdruncina creierii. De fiecare data se preface ca nu stie cat ma tulbura.
El este barbatul care se lupta in fiecare zi cu propria salbaticie, nu va intelege niciodata ca nu poti domestici pentru totdeauna un suflet salbatic.
Gasesti in el un animal salbatic si un robot…ambele in aceeasi incapere frumoasa de carne cu ferestre verzi si miros tulburator. I-am auzit pe unii spunand ca e un barbat care raneste, careia nu ii pasa, tot ce pot sa le raspund, iubite, este ”Nu e el! El e dulce, e dulce ca dulceata de visine pe care o pui in cerealele cu lapte” Cine mai pune dulceata de visine in cerealele cu lapte?.
N-am cum sa le explic ca iubirile tale sunt ca niste carti, ca tu iubesti la fel cum citesti. Citesti carti cu suflet, iubesti magia descoperirii, te lasi prins de poveste…dar …intotdeauna apar titluri noi si interesante. Si atunci pui cartea in biblioteca ta plina de titluri interesante, la care revii din cand in cand cu dragoste, doar pentru ca ai un paragraf care ti-a ramas in suflet, il subliniezi… si pleci din nou.
De multe ori mi se pare ca se uita la mine scarbit. Nu stie de fapt, cum sa imi spuna ca nu poate sa ma iubeasca asa cum o fac barbatii de obicei. Ma iubeste doua zile si dupa imi spune cu raceala: “Du-te, indragoste-te, te asteapta o lume plina de barbati care sa te iubeasca”. Nu o sa inteleaga ca mi-am pierdut creierul si inima undeva in carnea lui. Am uitat de ele in drumul dintre imbratisarea si sarutul pe care le visez mereu.
Am renuntat la el de sute de ori, am bantuit prin lume dupa barbati care sa ma iubeasca …degeaba. Am inteles in sfarsit ca trebuiesc mai mult decat bucati de carne, replici din filme frantuzesti si schimburi de fluide ca sa zdruncini o minte, ca sa ingenunchezi un suflet. 
Nu e barbatul meu, el e doar al lui si atat. M-a invatat lectia vietii, ca nu ne-am nascut sa posedam oameni, ei nu vor fi si nu trebuie sa fie ai nostri, ne-am nascut sa stangem emotii, senzatii, ne-am nascut sa traim, nu sa avem. Sunt cartea din biblioteca lui, care spune povestea noastra de iubire, ma rasfoieste din cand in cand plin de emotie, imi lasa semne … si ma pune cu eleganta la locul meu!.