Aritmetica lui Marin Sorescu: un barbat pe care il iubesc plus acelasi barbat care nu ma iubeste fac zero:)Sunt nefericitã şi singurã şi încerc sã-mi croşetez singurã speranţe noi, dar nu prea sunt îndemânaticã şi mã înţep cu croşeta.
În fiecare noapte se aude toamna venind tot mai aproape. Mã prefac cã n-o vad, cã n-o simt, cã n-o aud. Dar mi se cuibãreşte în inimã şi mi se face frig. Cuvintele mele alunecã în gol şi sunã a pietre cãzute într-o fântânã seacã. Uneori sunt atat de singurã, încât nici nu mã mai aud cand te strig.
Trãiesc într-o lume în care, atunci când mãrturisesc cã aş fi vrut sã fiu femeie ca toate femeile lumii, sã atârn delicat în grija unui bãrbat, sã scap de încercãrile prea masculine ale supravieţuirii în lumea barbarã în care trãim, mi se explicã, cu intonaţie nemiloasã, cã eu nu sunt o femeie ca oricare alta. Cã inteligenţa şi talentul meu mã condamnã la putere şi la luptã. Cã viaţa mea aşa trebuie sã arate şi cã e o greşealã cã nu încerc sã ţin mai strâns frâiele existenţei concrete.
Eu sunt de fapt, mereu singurã , am tatuatã pe inimã singurãtatea, iar bãrbaţii pe care-i iubesc nu sunt niciodata liberi…
NU-I VINA MEA
Nu-i vina mea, că-n gândurile mele
Te am mereu, o clipă nu-mi lipseşti
Şi că în nopţi, privesc mereu spre stele
Trăind fior aevea ca-n poveşti.
......................................
Mă dezarmezi, şi nu găsesc putere
Ca să-ţi declar ce-mi simte inima...
Nu-mi pot urma a conştiinţei vrere,
Să-mi caut loc în inimioara ta.
Aştept un semn să vină de la tine
Oricât de mic, să pot prinde curaj
Iar de gândeşti şi tu la fel ca mine,
Iubirea nu v-a fi doar un miraj .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu