joi, 17 aprilie 2014

TU! Bine ai revenit in magazinul meu de vise!

TU! Daca m-ar intreba oricine ce imi doresc cu adevarat nu as putea da raspuns clar. ..

Poate te-as dori pe tine, in fiecare zi, poate mi-as dori sa fiu mai puternica, poate mi-as dori sa pot pleca din anumite locuri, fara sa privesc inapoi. Poate mi-as dori sa am mai mult curaj, sa ma urc in masina si sa vin pana la tine, sa iti spun tot ce nu ti-am spus pana acum, tot ce am simtit si inca mai simt....

 Poate nu imi doresc decat sa stii ca mi-a fost dor de tine, ca in tot acest timp in care nu te-am vazut, au trecut zile intregi, in care imi aminteam de fiecare zambet al tau, ca treceau ore in care regretam ca nu am avut curaj sa risc, sa nu fug din drumul tau....

Poate ca mi-as dori sa stii ca ma gandesc in fiecare zi, la cum ar fi fost daca .... Dar, am renuntat eu prima, pentru ca existau prea multe sanse sa ma lasi in urma ta cu ochii in lacrimi, intinsa pe un covor plin de minciuni. Poate ca imi doresc sa fi avut incredere in cuvintele mele si sa iti fi spus cat de mult te doresc. Poate... imi doresc sa am incredere din nou in lucruri magice, in povesti de dragoste nemuritoare, dar mai ales in mine. 

Suntem plini de cantece, de versuri de dragoste, ne este teama de tot ce este mai puternic decat noi, decat dorinta si ratiunea noastra. Si de regula, ceea ce se opune ratiunii este inima, iar dragostea, pasiunea, atractia, sunt lucruri in fata carora uneori nu putem rezista. Nu exista explicatii, pur si simplu se intampla. Asa a fost mereu cu noi doi. O poveste mereu neincheiata, o urma lasata mereu, cand plecam, tu pe drumul tau, eu pe al meu. Mereu plecam, mereu ne revedeam. Ceva ma readucea langa tine, cu gandul, cu sufletul. Erau adieri de vant care imi mangaiau chipul ce semanau cu atingerea ta imaginara, erau stele care straluceau precum ochii tai, erau cantece si versuri care ma aduceau la prima pagina a intalnirii noastre... 

Sa scap de amintirea ta, sa pun punct si sa nu mai simt nimic…tot ce trebuia facut, nu era niciodata facut! Mi se inmuiau degetele, imi tremura inima, nu reuseam niciodata sa pun punct. Ramane mereu cate o propozitie neterminata. Tu si eu... Niciodata impreuna, dar mereu atrasi unul de celalalt...
video

Un comentariu:

Oscar spunea...

Să trăim măcar o dată! Nu doar să existăm...