luni, 24 martie 2014

CÂND PASIUNEA DEVINE PROFESIE…

De Ziua Politiei Romane... un altfel de politist! Comisarul sef Vasile Chelaru si scrierile sale.... pe care cu drag le citesc de fiecare data. un real talent in ale scrisului, un om al vorbelor de cele mai multe ori frumoase si calde! Sa-i spunem Politiei Romane "La multi ani" si va invit sa cititi ceva deosebit! Sa-i sarbatorim impreuna pe cei care ne apara...

             Motto: 
         ,,,,Poliţiştii sunt acei cari, cu toate vicisitudinile timpului, cu toate criticile neîntemeiate şi bârfelile nesocotite, stau strajă neclintită în îndeplinirea datoriei, asigurând cetăţeanului o odihnă liniştită prin apărarea vieţii şi avutului său’’.
                      (Raliu N.Georman, subdirector general al Poliţiei, 1941)

                   
"În urmă cu câtva timp, în preajma sărbătorilor de iarnă, poștașul a adus o felicitare, trimisă dintr-un cartier din municipiul Bârlad.  Colegul meu – agent șef principal Rusu Liviu - al cărui nume era scris printre cele cinci rânduri, așezate pe toată suprafața plicului , la destinatar,  mi-a arătat-o  ușor stingherit de gîndul că ar putea fi bănuit de lipsa  modestiei. Mi-a explicat  în câteva cuvinte că expeditorul este o  bâtrână  din cartierul de care răspunde, ca polițist de proximitate:

,,Stimatul și dragul nostru ”apărător”, vă mulțumesc pentru urări și indicații și vă dorim tot binele din lume. Anul Nou să vă aducă multă sănătate, bucurii și împliniri, împreună cu toți cei dragi. Multă putere de muncă ca să ne apărați de rele. Vă trimit din toată inima un călduros ”La mulți ani!”, ca dumneavoastră să trăiți cât mine( dar mai bine). Bunica Jana.”
În acea zi, ca în multe altele ce au trecut până atunci, am trăit din nou acele  sentimente speciale, eliberate din interior de gesturi firești de recunoștință exprimate de oamenii  din jurul nostru, care  ne apreciază munca, seriozitatea, profesionalismul. Colegul meu, asemenea multora ca el, dovedind  devotament  față de cei aflați la nevoie, omenie, înțelegere, grijă profesională față de semeni , m-a făcut iarăși mândru de nobila profesie      ce-am ales-o, iar fără acest dulce  sentiment nu știu câți dintre  camarazi, polițiști din tot județul și din toată țara, ar mai birui permanentele nevoi și griji care, zi de zi, ne consumă energia și viața.

De mai mult timp, în ziua de 25 martie Poliția Română sărbătorește vârsta la care a ajuns de când domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica , în 1822, a înmânat Marelui Agă, Mihăiță Filipescu, Steagul Agiei , PRIMUL DRAPEL al Poliției Române, pe care era brodat chipul Maicii Domnului și al îngerului aducător al ”Bunei Vestiri”, iar istoricii spun despre această dată că legalizează funcționarea instituției .

În această zi este sărbătoare și în unitatea noastră, sala de festivități, în ciuda mobilierului vechi, capătă o încărcătură emoțională aparte. Printre cei așezați pe scaune, se află  polițiștii  avansați în gradul următor, alții răsplătiți cu avansarea înaintea termenului, unii recompensați pentru rezultate bune în muncă ori întreceri sportive, iar cei care nu-și aud numele primesc, alături de ceilalți, mesajele de felicitare ale invitaților și șefilor ierarhici. Privesc mereu cu drag sala plină, uniformele de reprezentare, cămașa albă, chipul mai luminos în această zi a colegelor și colegilor mei, ce exprimă  satisfacția datoriei împlinite, mîndria de a fi polițist.

Suntem ca o numeroasă, dar frumoasă familie;  ne întâlnim la ședințe, acțiuni și razii, ne auzim la telefon, muncim împreună, cooperăm, analizăm, căutăm soluții, ne preocupăm, ne străduim să cunoaștem , să prevenim ori să ripostăm acelora certați cu legea, parcă mai mulți, mai organizați, mai nemiloși, mai îndrăzneți, mai vicleni.  Am înghețat laolaltă la temperaturi scăzute, așteptând  infractorul despre care știam că va veni  să fure din casa, mașina, magazinul concetățeanului său; am cutreierat împreună, nopți și zile întregi, prin satele din județ,  investigând din casă în casă, din om în om, pentru a-i găsi pe aceia care  au luat viața altora, animalele, banii strânși pentru zile negre de bătrâni cu palmele zdrobite de muncă și fața arsă de soare și de lacrimi; am gustat cu toții din licoarea  dulce a reușitei sau cea amară a neputinței de a-i descoperi  pe  vinovați.

Aceasta este familia noastră, unde ne împărtășim temeri care ne copleșesc sufletul la care nu găsim mereu răspuns, nevoi pe care nu reușim mereu să le împlinim, provocări pe care nu putem să le cercetăm, dar ne și bucurăm împreună de reușitele noastre profesionale, de rezultatele copiilor, cu care nu am stat îndeajuns, pe care nu am putut  să-i ținem în brațe cât ne-am dorit, să-i  așteptăm la poarta școlii și nici la spectacole importante pentru ei noi nu eram în sală, pentru că era nevoie să fim în altă parte, unde semenii ai noștri se aflau în primejdie.

Noi, polițiștii, ne aflăm permanent pe câmpul de luptă, într-un război  cu dușmanii nevăzuți  din interiorul societății, unii cu case, mașini de lux și ”gulere albe”, alții obișnuiți ai penitenciarelor de la vârsta minorității, unii meșteri ai evaziunii, corupției, înșelăciunilor, alții artiști în ale furtului din genți, buzunare, locuințe,, magazine, mașini, o parte inventivi, inteligenți, ceilalți violenți din cale afară, pentru care viața omului  nu prețuiește mai mult decât a unei vietăți oarecare.

Cineva spunea că viața și munca nu se pot despărți, că fără muncă întraga viață se prăbușește și că atunci când munca nu este făcută cu pasiune, se înăbușă și moare, iar eu am observat că noi  nu ne facem  munca numai ca pe o simplă profesie, ca pe o simplă datorie, profesia de polițist de fapt a dat sens vieții noastre, este ceva ce va face parte din ființa noastră întotdeauna.

Îmi amintesc cu drag de-un coleg care, într-o perioadă  când eram  copleșiți  de-o avalanșă de infracțiuni, se trezea dis-de-dimineață, trecea prin zona în care se concentrau o mulțime de  furturi, verifica ușile și ferestrele magazinelor, trecea pe la locuințele suspecților ca să-și dea seama ce-au făcut noaptea, iar la ora șapte, printre primii sosiți la treabă, își consemna rezultatele verificărilor. Nu-i cerea nimeni să facă acest lucru, oamenii ale căror proprietăți le ocrotea nu au știut niciodată câtă grijă avea de ei un simplu agent de poliție, pentru a-i adresa măcar o vorbă bună, bunul simț nu-l lăsa să pretindă vreo apreciere, doar îmi spunea că așteaptă pensia, pentru a avea grijă de nepot și pentru a se odihni mai mult. Destinul a avut alte planuri cu el, căci la câteva zile după depunerea documentelor de pensionare a părăsit lumea zbuciumată în care trăim, trecând în alta, unde și-a găsit odihna veșnică…Din nefericire nu a fost singurul tribut plătit destinului, aproape în fiecare colectiv existând amintiri plăcute despre colegi a căror trupuri n-au mai avut puterea de a lupta cu boli perfide, ce le-a  rupt prea timpuriu firul existenței. Dar viața curge mai departe ca un fluviu, în urmă rămânând faptele noastre ,prin care vom face dovada prezenței  și utilității în această lume, iar profesia de polițist  oferă din plin această ocazie.

A fi polițist înseamnă să iubești oamenii, să ai grijă de aproapele tău,  să-l ajuți la nevoie, să-l povățuiești cu blândețe, să-i aperi familia, avutul, a fi polițist înseamnă să fii în mulțime om de rînd, dar exemplu bun  de urmat, să asculți necazurile, supărările semenilor, să ai suflet, să ai rațiune, să ai curaj, să ai dragoste de neam și de țară.

 ”Cea mai mare răsplată pentru care trebuie să lupte în viața sa orice polițist este satisfacția de a putea da cât mai multe probe de integritate, disciplină și devotament”, spunea, în anul 1888, colonelul Sergiu Voinescu, prefectul Poliției București.
Privind la o altă scrisoare  de pe birou, am realizat cât adevăr conțin vorbele înaintașului nostru și cât de actuale sunt. Mâna unui om în vârstă, pe care mi-l amintesc foarte bine și care m-a impresionat cu  prestanța sa, exprimarea clară, punctuală, de fost funcționar de bancă, a așternut câteva rânduri, abia după ce  i-a fost redată liniștea după care tânjea când l-am întâlnit prima dată:    ”În prezent vin la dumneavoastră cu cuvinte de mulțumire pentru faptul că am fost ajutați și prin dumneavoastră vreau să mulțumesc și șefului de post din comuna Grivița pentru că am intrat în posesia bunurilor furate de infractori. Vă doresc,  dumeavoastră și subalternilor dumneavoastră, multă sănătate și succes în depistarea și pedepsirea infractorilor,  pentru că numai așa vom avea stimă și respect față de Poliția Română.” Cred că profesia de polițist are o caracteristică aparte – face ca viața să nu aibă sens unidirecțional, liniar. Fiecare zi aduce o nouă provocare, o altă încercare la care trebuie să răspundem. Cetățenii așteaptă de la noi atenție, respect, sprijin necondiționat, încurajare, siguranță, disponibilitate.

Îmi amintesc o întâmplare ce mi-a fost relatată , la scurt timp după ce terminasem Academia de Poliție, cu scopul de a mi se transmite clar care este  menirea polițistului în comunitate.   Odată, un coleg a fost chemat  în toiul nopții pentru soluționarea unei sesizări, deși și-ar fi dorit foarte mult să nu sune telefonul, însă era de serviciu și n-a apucat să roage pe altcineva să-l înlocuiască. Era supărat, nedormit, iar figura tristă dădea impresia de indiferență. Omul din fața sa era agitat, supărat, înfuriat, pentru că fiul său  fusese victima unei tâlhării. Procedurile obligatorii de audiere, cercetare la fața locului, păreau inutile pentru tatăl îngrijorat, care înșiruia o seamă de reproșuri, insulte, nemulțumiri. ” Parcă nu-ți pasă de problema mea, domnule! Dacă era cineva din familia dumneata într-o situație ca aceasta ce-ai fi făcut?”, zbiera el la polițistul care se străduia să-i smulgă cu cleștele cât mai multe detalii legate de infracțiunea reclamată. Acesta, cu voce calmă, privirea blândă, obosit, a răspuns: ”Aș fi fost mai înțelegător și aș fi avut mai multă încredere. Nu sunteți singurul care are necazuri.”  După o noapte întreagă de cercetări, făptuitorul a fost prins, prejudiciul recuperat, instanța de judecată a emis mandat de arestare preventivă, echipa de cercetare se pregătea să meargă acasă, chiar cetățeanul neîncrezător arăta mult mai ușurat. A înțeles că polițiștii și-au făcut datoria și a vrut să-i mulțumească celui pe care l-a certat. A aflat de la colegii lui că plecase în grabă și nici cu ei nu a vorbit. Un sentiment nemilos de vinovăție l-a frământat neîncetat, așa că a doua  zi s-a hotărât să vină din nou la poliție. Pentru că nici de această dată nu l-a găsit pe polițist a cerut să vorbească cu șeful poliției. ”Am fost nervos, eram îngrijorat pentru copilul meu, era lovit, jefuit, eram indignat, dar colegii dumneavoastră și-au făcut datoria. Vreau să-i mulțumesc omului pe care l-am jignit, însă la început părea că nu mă ascultă, părea obosit…”, a explicat el, sincer afectat de întâmplare. ”Așa este, era supărat și era obosit căci de câtva timp tatăl său era grav bolnav. Când ați sesizat infracțiunea comisă asupra fiului dumneavoastră, colegul meu a venit de la spital pentru  a-și face datoria, deși tatăl lui avea mare nevoie de el. Dimineață a plecat în grabă căci primise telefon de la o asistentă medicală. Tatăl său a murit. Nu este bine să judecăm prea aspru  oamenii, dacă nu-i cunoaștem suficient. Să știți că este un polițist foarte bun”, a răspuns  cu durere în suflet ofițerul.
            
”Vrednicia polițistului nu depinde de mărimea gradului său, ci de capacitatea sa profesională”, afirma dr. Eugen Bianu, subdirector general al Poliției în 1938.
 Din nou mi-am  arunat ochii pe birou, unde, pe verso unei ilustrate, erau consemnate câteva rânduri adresate altor colegi ai mei: ” Stimate domnule polițist Lupu. Stimați polițiști ai Biroului Investigații Criminale de la Poliția municipiului Bârlad, mama mea și cu mine vă transmitem gratitudinea noastră sinceră acelor polițiști care au participat și contribuit la prinderea infractorului ce a tâlhărit-o pe mama mea pe 29.11.2013. Reușita dumneavoastră profesională colectivă i-a ușurat mamei mele trecerea  peste ceea ce a urmat a fi o experiență traumatică tulburătoare. Vă suntem recunoscători pentru demersurile și acțiunile dvs. colective, diligente și profesioniste, dar și pentru grija și preocuparea genuină( naturală n.a.) pentru noi, victime de astfel de crime. Este pe cât de reconfortant, pe atât de liniștitor să știm că există polițiști de o asemenea calitate și în orașul nostru, care fac posibilă menținerea ordinii și dreptatea prin lege. Vă dorim mult succes în continuare și recunoașterea muncii dvs. cât mai largă. Bruxelles, 27 ianuarie 2014.” Un alt coleg afirma, după citirea acestor cuvinte, că numai pentru o asemenea  răsplată merită să fii polițist, nemaivorbind de celelalte satisfacții pe care zi de zi colegii noștri din tot județul, din toată țara, le savurează cu satisfacție.

Prin prezenta vă înștiințez că aduc mulțumiri Poliției Locale Bârlad, deoarece în data de 26.01.2014 am făcut sesizare la sediul Poliției că s-a pierdut soțul meu meu ( cu probleme de sănătate, operat la cap). Țin să mulțumesc personalului care s-a preocupat de găsirea lui, în special dl. Țuțu Dănuț și dl. Pricope( I.J.J. Vaslui n.a.) și încă alți agenți care au fost la data respectivă de serviciu, la care nu-i știu numele. Vă mulțumesc pentru promptitudine și profesionalism. 12.02.2014”, arăta o altă scrisoare de mulțumire adresată la începutul acestui an polițiștilor  de către soția unui om de peste 80 ani pe care l-am căutat ore în șir într-o după amiază de duminică, din luna ianuarie,  găsit în cele din urmă căzut în zăpadă pe o stradă mai puțin circulată din orașul  nostru, înainte ca frigul să-i fi suprimat puținele zile care i-au mai rămas de trăit.

Oamenilor care ni s-au adresat, celor care nu au făcut-o, cetățenilor care au încredere în noi, precum și celor care mai păstrează sentimente de neîncredere, le transmitem promisiunea că ne vom face datoria, respectându-ne jurământul de credință, căci ” polițistul să știe că nu are și nu trebuie să aibă alt judecător decât legea și conștiința lui”, după cum spunea D.R.Ioanițescu, subsecretar de stat la Interne, în anul 1929 , iar  pentru momentele de împlinire profesională și umană, pentru dragostea  față de oameni și profesie, pentru curajul, dăruirea, devotamentul vostru, dragi polițiști, vă mulțumesc!

                         Comisar șef de poliție Vasile Chelaru"

De Ziua Politiei, cu drag pentru dumneavoastra dragi politisti din Barlad!
Din partea mea, RESPECT!
C.M.
                                      


Niciun comentariu: