Sus, pin' la tine, unde rîvneste al meu dor,
Cuvîntul e omidã cind eu îl vreau condor,
Sã spintece vremi, spatii cu geniul în gheare...
Stã necurmat în poarta-ti, cu ochii la ospete,
Si-ti cere milã Timpul, hainul cersetor;
În scîrnava lui mîna, tot mai nepãsãtor
Tu zilnic zvîrli fãrime din marea-ti frumusete...
Nu-s rege, nu am aur sã-mprãstii, nici onoruri;
Atît: eternitatea mi-e singura unealtã,
Sã nemuresc în spirit icoana ta înalta,
Sub ea sã-nghete vecii cu cîrdul lor de zboruri,
Sã-nmãrmureascã lumea de o iubire, care...
... Iar scriu iubire ! Iartã... citeste: disperare !
(Vasile Voiculescu)
As putea EU sa scriu ceva mai profund? Sa-ti spun cat de mult TE IUBESC altfel?? Nu... Am scris iubire ? Iartã... citeste: adorare...
(Te asteptam sã-mi umpli tu, tînãrul meu soare,
Adîncul vast cît lumea cu raze de dureri...
Cãci nu e fericire mai gravã decit chinul
Si dulcea zvircolire sã-ti plac, sã te cîstig!!)
Un comentariu:
Multumesc ca m-ai introdus printre cititorii blogului tau. Desigur ca un gazetar cu experienta cum esti tu, are ce spune lumii de dincolo de el. Daca voi avea posibilitatea si in continuare iti voi urmari blogul cu interes. Cu prietenie, Virgil (Gelu)
Trimiteți un comentariu