Pentru un timp, cateva luni, am avut iarasi langa mine pe prietena mea cea mai buna, care de aproape 40 de ani imi stie sufletul si durerile ... E greu in meseria mea de jurnalist sau la inceput, de mama singura, sa ai aproape pe cineva caruia ii poti spune cu adevarat prieten! Cand am fost tinere, eram blamate ca suntem prietene, banuite de lesbianism, desi eu aveam doi copii, reusiti....( a se vedea mai jos), iar ea iubea un barbat, care n-a stiut niciodata sa o pretuiasca si pe care, tulburator, il iubeste si acum! Viata ne-a despartit, a trecut greu pentru mine si foarte greu pentru ea, dar prietenia a rezistat. Nu ma intreb de ce, stiu exact de ce: pentru ca vedem cu ochii sufletului cum suntem in adancurile lui.... ceea ce multi nu vad in noi. Prietenia mea este "cautata" pentru interes si ma simt folosita adeseori, iar ea, Mariana, este atat de saraca incat nici neamurile ei nu o inteleg. ... ca nu are nimic! Dar aici acasa, ma avea pe mine si eu pe ea..... Foarte mult insemna acest lucru! Astazi , 4 decembrie, a plecat in Anglia, si ma rog la Dumnezeu sa ii dea, acolo unde va munci, puterea de a se ridica deasupa meschinelor dorinte de inavutire si sa-i mai dea sanatate multa ca sa isi realizeze ce si-a propus! Drum bun prietena draga si sper ca in era internetului ne vom putea vedea mai des!
2 comentarii:
Imi place sentimentalismul tau din aceasat dimineata. Meditatia ta despre prietenie si valorile ei e emotionanta. Plus ca ilustratia muzicala nu poate sa lase indiferent pe nimeni. As indrazni sa-ti impartasesc insa ceva: ca sa ma feresc de astfel de tristeti si eventual dezamagiri generate de...prietenie sau poate tocmai de lipsa ei, m-am invatat sa cred ca a fi (uneori) singur, e o binecuvantare. Intr-o lume aproape sufocata de zgomot, de cearta, de vorbe grele, a fi singur o vreme, e la fel ca un dar. Atat de multe lucruri frumoase poti face cand esti numai tu cu tine! sa scrii, sa-ti amintesti, sa analizezi, sa citesti, sa rascolesti tot netul si sa picuri optimism pe facebook; sa te regasesti, sa razi singura de tot ceea ce nu poti rade cu nimeni altcineva, sa te relaxezi si, foarte important, sa te impaci perfect cu tine insuti. Eu am invatat sa pretuiesc singuratatea, de la bunicul meu, odihneasca-se in pace! El, duminica, isi lua o desaga in spate, cu ceva merinde, si pleca din zorii zilei pe malul Prutului. Si venea seara tarziu, cand dadea cireada in sat... Si-l intrebam daca nu se pliciseste singur, iar el imi raspundea cu calm si intelegere: "Eu de altii ma plictisesc tot timpul. De mine, niciodata". Mda, eu, ce-i drept, am avut norocul unui bunic absolut minunat!
Prieteniile durează indiferent de distanţa în timp şi spaţiu! Nu pot scrie "prieteniile adevărate" că alea-s altceva şi nu vorbesc în pleonasme... Numai bine!
Trimiteți un comentariu