De Vasile Voiculescu....
Mereu cersim vietii ani multi, asa-n nestire, Ne razvratim, ne plangem de piericiunea noastra,
Si inca nu-ntelegem ca
fara de
iubire
Se vestejeste Timpul in noi ca floarea-n
glastra;
Rupt din eternitate, el vrea taram asemeni
Din care-altoiul subred sa-si traga seva noua;
Noi il primim cu gheata si-l rasadim in cremeni
Cand Dragostea-i unica vecie data noua.
Ci-i van acum te minii pe mine si m-arunci,
Minunile iubirii n-au stavile pe lume;
Ca
Lazar la auzul duioaselor porunci,
Oricand si
ori de
unde ma vei striga pe nume,
Chiar de-as zacea in groapa cu lespedea pe mine,
Tot m-as scula din moarte ca sa alerg la tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu