Buncii mei sunt îngerii mei. Dragostea vieții mele.. Pentru cǎ exist datoritǎ lor. Ei sunt suflarea fiecǎrei clipe pe care o trǎiesc în aceastǎ viațǎ. Sunt ritmul fiecǎrei bǎtǎi de inimǎ, pentru cǎ fǎrǎ ei, azi nu aş fi trǎit, nu aş fi cunoscut dragostea de mama deplinǎ. Le mulțumesc în fiecare clipǎ pentru faptul cǎ trǎiesc. Bunici sunt cei care m-au ajutat de fiecare datǎ când aveam nevoie... Ei mi-au dat dorința de a trǎi. Fiecare obstacol l-am doborât in tinerete doar cu ajutorul bunicilor. Îngerii mei, cei care mi-au dat aripi şi m-au învǎțat sǎ zbor. Sunt clipe care vor rǎmâne veşnic în inima sufletului meu, iar momentele petrecute în preajma bunicilor sunt nemuritoare. Fiecare clipǎ este prezentǎ în amintirea mea. Dragostea mea pentru bunica şi bunicul (mamaie şi tetea) este nemǎrginitǎ. Voi scrie în semn de mulțumire şi pentru a lǎsa ca dragostea sǎ pǎşeascǎ lin, tandru, peste aceste gânduri, iar urma fiecǎrui cuvânt sǎ fie pasul pe care îl fac în fiecare zi cǎtre bunicii mei…Dumnezeu i-a luat la El insa eu sunt urma lor pe pamant!
Un comentariu:
fain..foarte fain...inima sufletului, ce metafora nimerita!
Trimiteți un comentariu